Noile majorări ale tarifelor la gaz au readus în spațiul public o serie de narațiuni despre presupusa dependență a Europei de gazul rusesc și despre prețul plătit de consumatorii din Republica Moldova. Unii politicieni și comentatori susțin că Uniunea Europeană (UE) și-ar fi mărit importurile de gaz din Rusia, în timp ce R. Moldova ar cumpăra, prin intermediari, același gaz rusesc la un preț umflat. Sunt comparate, de asemenea, tarifele din R. Moldova cu cele din alte țări europene, în special cu Ucraina, pentru a sugera că moldovenii plătesc nejustificat de mult. Datele și mecanismele de formare a prețurilor arată însă o situație mai complexă. Importurile de gaze rusești în UE au crescut temporar în 2026 în contextul apropiatei interziceri totale a acestora, gazul procurat de R. Moldova nu provine din Rusia, iar tariful ucrainean este stabilit într-un regim special, diferit de cel din R. Moldova.

Importurile de gaz rusesc în UE au scăzut de peste patru ori de la începutul războiului din Ucraina

În 2021, înainte de agresiunea la scară largă a Rusiei în Ucraina, UE importa aproximativ 152 de miliarde de metri cubi de gaz rusesc pe an. Rusia era atunci principalul furnizor extern de gaze al UE, cu o pondere de aproximativ 45%.

După declanșarea războiului și reducerea livrărilor rusești, statele europene au accelerat căutarea unor surse alternative și au luat măsuri pentru diminuarea consumului de gaze. Potrivit Comisiei Europene, importurile de gaz rusesc au coborât la aproape 80 de miliarde de metri cubi în 2022, iar în 2025 au ajuns la circa 36 de miliarde de metri cubi. În aceeași perioadă, ponderea Rusiei în totalul importurilor de gaze ale UE s-a redus de la 45% la 12%.

Așadar, în 2025 volumul importurilor s-a redus de peste patru ori față de 2021, iar Rusia nu mai deține poziția dominantă pe care o avea în aprovizionarea pieței europene.

Reducerea importurilor de resurse energetice rusești în UE nu vizează doar gazele, ci și petrolul (oil) și cărbunele (coal). Rata de import a acestora este s-a redus drastic de la începutul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina

Având în vedere că în 2021 Gazprom deja începuse şantajul prin reducerea volumelor de gaze, iar 2020 a fost marcat de pandemia COVID-19, o comparație și mai relevantă ar fi cu situația din anul 2019, când livrările de gaze rusești în Europa au atins cel mai mare volum: circa 183 de miliarde de metri cubi, cu o cotă de piaţă de 44%. Aceste cifre arată că importurile de gaze rusești s-au prăbușit și mai tare, comparativ cu anul 2019.

Este adevărat că în anul 2026, în contextul războiului din Iran și al blocării strâmtorii Ormuz, prin care ajungea inclusiv gaz în Europa, livrările de gaz rusesc prin conducte către UE au crescut cu aproximativ 7% față de aceeași perioadă a anului precedent, iar importurile de gaz natural lichefiat (GNL) din Rusia au crescut cu aproximativ 11%, potrivit Agenției Uniunii Europene pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER). Agenția estimează însă că, în 2026, gazul rusesc reprezintă în continuare doar aproximativ 12% din importuri.

ACER menționează că o parte dintre importuri continuă în baza unor contracte pe termen lung încheiate anterior, iar măsurile de interzicere a gazului rusesc sunt introduse treptat. Agenția explică majorarea livrărilor din primele luni ale anului prin factori precum devansarea unor livrări înainte de intrarea în vigoare a restricțiilor mai stricte, ajustarea contractelor și schimbările în modul de gestionare a fluxurilor de GNL.

UE intenționează să elimine în totalitate importurile rusești

În ianuarie 2026, UE a adoptat Regulamentul privind eliminarea treptată a importurilor de gaze naturale din Rusia. Documentul stabilește un calendar etapizat, cu interzicerea importurilor de GNL rusesc până la sfârșitul anului 2026 și a gazului transportat prin conducte până în toamna anului 2027, cu anumite perioade tranzitorii pentru contractele existente. Măsurile prevăd restricții etapizate, cu perioade tranzitorii pentru anumite contracte existente. Potrivit calendarului european, importurile de GNL rusesc urmează să fie eliminate până la sfârșitul anului 2026, iar cele de gaz transportat prin conducte — cel târziu până în noiembrie 2027, cu aplicarea condițiilor și excepțiilor prevăzute de regulament.

Captură: Comisia Europeană

În acest context, volumul majorat de gaz rusesc care a intrat în Uniunea Europeană în prima parte a anului 2026 nu reprezintă o revenire la dependența de Moscova, ci se înscrie în perioada de tranziție către eliminarea importurilor rusești, potrivit publicației de analiză internațională Modern Diplomacy. Aceasta explică faptul că UE a interzis deja importurile de GNL rusesc în baza contractelor pe termen scurt, în timp ce contractele mai vechi pe termen lung beneficiază de o perioadă de tranziție până la 1 ianuarie 2027. În această perioadă, importurile continuă, iar ACER arată că majorarea lor este legată, între altele, de devansarea unor livrări înaintea restricțiilor mai dure și de ajustări ale contractelor. Interzicerea treptată a livrărilor de gaze rusești în UE „este menită să ofere companiilor europene suficient timp pentru a găsi alți furnizori fără a provoca un alt șoc major al prețurilor”, notează Modern Diplomacy.

O confirmare vine și dintr-o analiză Reuters din iulie 2026, care de asemenea constata că creșterea importurilor de GNL nu reprezintă revenirea la gazul rusesc, dar era determinată de perioada de tranziție de până la interdicția definitivă, care va surveni de la 1 ianuarie 2027. „Printre motivele creșterii s-au numărat companiile care efectuează livrări în avans înainte de interdicția impusă de UE”, notează Reuters.

Cu ce înlocuiește UE gazul rusesc?

Reducerea importurilor din Rusia de către UE a fost însoțită de diversificarea furnizorilor. Potrivit datelor prezentate de Consiliul UE, Norvegia a devenit principalul furnizor de gaze al Uniunii, iar livrările de GNL din Statele Unite au crescut considerabil. Între 2021 și 2025, importurile de gaz din SUA au urcat de la aproximativ 18,9 la 75,6 miliarde de metri cubi, în timp ce livrările din Norvegia au crescut de la 79,5 la 89,3 miliarde de metri cubi.

Consiliul UE: Norvegia a fost principalul furnizor de gaze al UE în 2025, asigurând aproape o treime din totalul importurilor de gaze. Urmează  SUA, cu 26.2%. Livrările din Rusia au înregistrat o cotă de 12.5% din total (mai multe date pot fi accesate în raportul Comisiei Europene pentru ultimul trimestru al anului 2025)

De asemenea, importul de GNL rusesc într-un port european nu înseamnă automat că gazul respectiv e consumat în țara în care a fost descărcat. Piața europeană este interconectată, iar gazele pot fi comercializate și transportate ulterior peste granițe. ACER atrage atenția că destinația finală a gazului nu poate fi stabilită întotdeauna doar pe baza punctului de intrare în UE.

Cumpără în continuare R. Moldova gaz rusesc?

Astfel, ACER confirmă declarațiile autorităților moldovene, care au dezmințit de mai multe ori afirmația că R. Moldova ar procura în continuare gaz rusesc prin intermediari și la un preț de câteva ori mai mare.

Într-un comentariu pentru Stopfals.md, SA Energocom a precizat că în prezent R. Moldova e aprovizionată cu gaze naturale prin infrastructura regională interconectată la piața europeană, iar în regiune nu există rute funcționale care să permită livrarea gazelor rusești în afara cadrului de reglementare al UE și a condițiilor de tranzit aplicabile.

Și Ministerul Energiei a dezmințit că R. Moldova ar cumpăra în continuare gaz rusesc: „Pur și simplu nu există suficiente gaze rusești care să poată ajunge în Moldova din țările europene, iar aceste cifre contrazic manipulările partidelor pro-ruse din Moldova”.

Achită moldovenii cel mai scump gaz din Europa?

O altă narațiune promovată adesea e că moldovenii ar plăti cele mai mari tarife pentru gaz din Europa.

În realitate, datele comparabile disponibile arată că prețul plătit de consumatorii casnici din R. Moldova nu e cel mai ridicat din Europa.

Prețul este influențat în primul rând de costul gazului pe piețele regionale și europene. R. Moldova nu dispune de resurse proprii importante de gaze naturale și trebuie să importe necesarul pentru consumul de pe malul drept al Nistrului. Prin urmare, spre deosebire de o țară care produce o parte semnificativă din gazul pe care îl consumă, R. Moldova este expusă direct evoluțiilor de pe piețele regionale.

ANRE a explicat că majorarea prețului reglementat începând cu 1 septembrie 2026 a fost determinată în principal de creșterea costului de procurare a gazelor, influențată de cotațiile și volatilitatea de pe piețele europene, de apropierea sezonului rece, de necesitatea completării stocurilor și de concurența pentru volumele de GNL. În plus, la prețul gazului se adaugă costurile necesare pentru ca acesta să ajungă la consumator.

Stopfals.md a demontat recent afirmații false la acest subiect, consultându-se inclusiv cu expertul în energetică, Sergiu Tofilat.

De ce este mai ieftin gazul în Ucraina?

În ultima perioadă, mai multe voci compară tarifele la gaz din R. Moldova și Ucraina. Printre aceștia se numără și primarul Chișnăului, Ion Ceban, care a menționat că „în Ucraina, o țară în care are loc războiul, gazul costă puțin peste 3 lei moldovenești, adică de șase ori mai puțin decât în Republica Moldova”.

Este adevărat că prețul gazului pentru consumatorii finali în Ucraina este de 7,96 hrivne/m³ (aproximativ 3,2 lei moldovenești), dar situația din cele două state este incomparabilă.

În primul rând, Ucraina produce o parte importantă din gazul consumat (80-85%). De exemplu, în 2025 Ucraina a produs aproximativ 17 miliarde de metri cubi de gaz (aproximativ consumul anual al R. Moldova, partea dreaptă a Nistrului, pentru 15-20 de ani) și a importat 4,6 miliarde de metri cubi. Aceasta înseamnă că țara vecină își acoperă cea mai mare parte a necesarului de gaz la prețuri mult mai mici decât cele de pe piețele internaționale.

În contrapondere, R. Moldova nu dispune de zăcăminte de gaze naturale și este dependentă în proporție de 100% de importuri, achiziționând volumele necesare prin Energocom de pe piețele internaționale, la prețuri de bursă volatile, influențate direct de contextul geopolitic complicat.

În al doilea rând, tariful ucrainean pentru consumatorii casnici este menținut în baza unui mecanism special de reglementare introdus în contextul războiului. Parlamentul ucrainean a instituit un moratoriu asupra majorării tarifelor la anumite utilități, iar prețul gazului pentru gospodării a fost menținut la nivelul stabilit în 2022. Guvernul ucrainean a prelungit ulterior aplicarea acestui regim. Prin urmare, tariful de 7,96 hrivne/m³ nu reflectă prețul curent al gazului pe piața internațională și nici costul integral al aprovizionării. Este un tarif reglementat într-un context excepțional.

 

 

Concluzie

Da, Europa a cumpărat recent ceva mai mult gaz natural lichefiat rusesc. Dar, în același timp, importurile rusești sunt la mai puțin de un sfert din nivelul din 2021, ponderea Rusiei a coborât de la 45% la circa 12%, iar UE a adoptat deja calendarul juridic pentru eliminarea completă a acestor importuri. De ce se întâmplă atunci creșterea ușoară din 2026? Pentru că eliminarea nu este instantanee, iar contractele existente continuă să producă efecte.

 

Stopfals.md a demontat în ultimul timp mai multe afirmații similare despre resursele energetice și prețul acestora. Printre acestea se numără afirmația că R. Moldova ar fi ratat momentul în care gazul era ieftin, în timp ce „toată Europa” și-ar fi făcut din timp rezervele de gaze. Stopfals.md a demontat și afirmația că autoritățile refuză „gazul rusesc ieftin”, dar îl cumpără în continuare prin intermediari și companii-fantomă. De asemenea, un material din august a verificat afirmația că R. Moldova și-ar putea rezolva problemele energetice cumpărând energie electrică mai ieftină de la Centrala de la Cuciurgan (MGRES).

În plus, trebuie amintit că nu R. Moldova a renunțat la gazul rusesc, dar Gazprom a încălcat prevederile contractuale încă în toamna anului 2022 și a redus brusc livrările, astfel încât Chișinăul a fost nevoit să-l procure de pe piețele internaționale (detalii în analiza Stopfals.md Cine ține cu adevărat robinetul gazului?).

 

Dana Ciobanu

Stopfals.md

 

A contribuit: Mihai Avasiloaie

 

Cofinanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Agenției Executive Europene pentru Sănătate și Tehnologii Digitale (HaDEA). Nici Uniunea Europeană, nici HaDEA nu pot fi considerate responsabile pentru acestea.

 

Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Telegram și TikTok.

 

Ai depistat un fals? Raportează-l pe semnale.stopfals.md/ro și noi îl vom dezminți!

#NuDezinformării #StopFals #API