Portalul care te protejează de falsuri și manipulări mediatice

Larics.ro: Miturile politice ca unelte ale dezinformării

14 septembrie 2020 47
Alte produse ale partenerilor
Igor Dodon salută un actor ce-l interpretează pe domnitorul Ștefan cel Mare

Sursa: Facebook

În toamna anului 2016, înainte de campania pentru alegerile prezidențiale, pe un site cu fake news-uri înregistrat în Panama, chipurile de „satiră și umor” – guralumii.net, fusese publicat doar un articol unde se afirma că Maia Sandu, candidatul pro-european, i-ar fi promis cancelarului german Angela Merkel că R. Moldova ar urma să găzduiască 30.000 de refugiați sirieni dacă va ajunge președinte.

Ulterior știrea fusese intens mediatizată de posturile publice și site-urile anonime afiliate holdingului mediatic al oligarhului Plahotniuc, înscenându-se inclusiv un interviu cu trei studenți sirieni care-și declarau susținerea pentru candidata Maia Sandu. Impactul a fost unul imens, dacă luăm în considerare că în 2020, sondajele atestă prezenta acestei narațiuni în rândul a 13,6% din moldoveni convinși că Maia Sandu ar fi adus refugiații sirieni dacă ajungea Președinte (CBS-Axa, mai 2020)

Apoi, scenariul este repetat în contextul alegerilor anticipate pentru funcția de Primar al Chișinăului din mai 2018, un alt site – stiripespuse.md distribuie un material video fake atribuit postului Al Jazeera unde Andrei Năstase se oferea să concesioneze pe o perioadă de 50 de ani Capitala arabilor pentru construcția mai multor moschei. Drept urmare, materialul falsificat ce l-a vizat pe Andrei Năstase a fost vizionat pe pagina de Facebook „știripespuse” de peste 540.000 de ori, fiind distribuit de peste 11.000 de utilizatori.

Dar aceste exemple de false teme (narațiuni) n-au fost pe larg receptate sau virale pe social-media doar datorită popularității canalelor de propagare, dar și datorită substratului mitic pe care-l conțin. Asupra lor aș vrea să insist mai mult în următoarele rânduri.

Moldovenii și străinii

Spre sfârșitul lunii august, mai multe site-uri marginale de știri, afiliate holding-ului media al Partidului Socialiștilor, au lansat dezinformarea potrivit căreia  „lidera PAS, Maia Sandu vrea să vândă străinilor pământurile moldovenești”. Drept argument, deputații socialiști au adus niște poze din „Cartea Albă 2019” a investitorilor străini, afirmând în mod fals că aceste recomandări ar fi susținute de Maia Sandu. Echipa StopFals.md a reușit să demonteze aceste fake news, demonstrând că această solicitare este pe agenda investitorilor străini de cel puțin 15 ani, fără ca Maia Sandu sau fostul guvern să aibă vreo legătură cu documentul.

Dar dezinformarea ajunsese deja să fie livrată publicului din R. Moldova prin intermediul a 14 site-uri afiliate socialiștilor, inclusiv printr-un articol publicat chiar pe site-ul oficial al Parlamentului. Potrivit rapoartelor extrase de pe CrowdTangle, vizibilitatea pe social-media a acestor articole fusese imensă – 3.454 de redistribuiri, 9.925 de interacțiuni și reacții, toate cumulând un potențial impact de peste 1,7 milioane de utilizatori de Facebook în decurs de două săptămâni.

Distribuirea pe scară largă a acestor manipulări de factură electorală nu trebuie pusă în totalitate pe seama social-media. Mulți utilizatori de Facebook sau Odnoklassniki din R. Moldova cad în capcana acestora și din pură naivitate, sau pentru că narațiunea le confirma propriile convingeri și prejudecăți (conform propriului bias de confirmare), fiind convinși că dacă „dau mai departe” prietenilor procedează corect sau le fac un bine.

Când punem problema stereotipurilor prezente la nivelul unei societăți față de străini, trebuie să înțelegem că aceasta se înscrie într-un cerc vicios al miturilor politice care modelează atitudinile și percepțiile populației, și care, la rândul lor, furnizează elementele necesare pentru alimentarea în continuu a acestor mituri.

Un alt specific al republicii se referă la criza de încredere. Aceasta se manifestă printr-o profundă neîncredere în stat, autorități locale și naționale, și poate, cel mai grav, prin lipsa unei încrederi interpersonale. Există doar o singură instituție care se bucură de încrederea majorității populației – Biserica (34,6%), iar în cazul celorlalte instituții naționale și particulare, încrederea este la un nivel extrem de scăzut (BOP, iunie 2020).

Studiile sociologice realizate la nivel mondial relevă o relație directă între nivelul de dezvoltare a unei țări/regiuni și nivelul de toleranță. Potrivit 2019 Social Progress Index, se identifică și o corelație puternică între PIB per cap de locuitor și nivelul de toleranță și incluziune manifestate de populație față de o serie de grupuri marginalizate (imigranți, minorități religioase, LGBT+, minorități etnice, etc.).

Același studiu a estimat un indice de toleranță și incluziune (inclusiveness) pentru R. Moldova egal cu 36,17 puncte (o scădere cu 5,51 puncte comparativ cu indicele înregistrat în 2015), situând republica pe locul 107 din 149. Dincolo de factorii relevanți care au dus la acest scor, estimarea pentru R. Moldova a unui nivel de performanță, în general, slabă pe dimensiunea incluziunii sociale ar fi unul pe potrivă nivelului de dezvoltare modestă a economiei.

Ori, din punct de vedere comparativ, situația R. Moldova, în ceea ce privește palierul de incluziune, a început să se degradeze începând cu anul 2017, în timp ce situația din statele vecine s-a îmbunătățit în mod vizibil (Figura 1).

 

În aceste condiții, nu ar trebui să ne mirăm nici de dezinformările lansate ocazional de diverși politicieni și surse media afiliate pro-Kremlin, care nu fac altceva decât să reactualizeze și să exploateze cu succes toate aceste „temeri” și „mituri” artificiale pe tema „invaziei străinilor”, mai ales dacă imaginea „celuilalt” este zugrăvită diferit nu doar ca religie, dar și ca aspect fizic sau limbă.

Un exemplu elocvent este cazul tinerei mame agresate de un grup de studente de la Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” – incident petrecut în septembrie anul trecut și care a stârnit reacții virulente pe social-media, inclusiv la nivel prezidențial. Problema nu e în incidentul în sine, ci la nivel semantic, deoarece s-a insinuat într-un mod fals și manipulatoriu ideea că mai multe studente „străine” care „vorbeau în limba arabă” au agresat o mamă „care mergea pe stradă ziua în amiaza mare, de mână cu fetița ei de trei ani”.

În cele din urmă, s-a adeverit că toate protagonistele incidentului nefericit erau de origine arabă, și că la mijloc nu era vorba de vreun reprezentant al naționalității majoritare, însă acest detaliu n-a mai contat pentru jurnaliștii de la Sputnik.

Cum era și de așteptat, președintele Igor Dodon, (aflat în top politicieni cu cea mai mare popularitate) s-a angrenat aproape instant în acest demers propagandistic de instrumentalizare a mitului „invadatorului străin”, și asta se întâmplă constant de la preluarea fotoliului prezidențial. E de ajuns să facem un scurt periplu online prin declarațiile sale publice referitoare la „străini”, pentru a ne crea o imagine de ansamblu asupra tehnicilor sale de manipulare. De la „nu ne vindem pământurile străinilor”, și până la a face față provocării reprezentate de „imigranții străini”, toate aceste teme-fanion se bazează pe același mit al „celuilalt” diferit de noi „după vorbă și după port”, și care ar constitui, chipurile, un potențial „pericol” la adresa statalității și stabilității R. Moldova.

Articol integral poate fi citit pe Larics.ro

 

14 septembrie 2020 47

Relevant

Comments 0