De la „Dicționarul moldovenesc-românesc” al lui Vasile Stati și discursurile lui Vladimir Voronin și Igor Dodon până la mesajele Victoriei Furtună și ale unor influenceri de pe TikTok, teza existenței unei „limbi moldovenești” distincte de limba română continuă să fie readusă periodic în spațiul public. Dincolo de disputele politice și identitare, răspunsul științific este unul fără echivoc: limba vorbită de populația majoritară a Republicii Moldova este limba română. Academia de Științe a Moldovei (AȘM) a stabilit acest lucru încă în anii ’90, iar Curtea Constituțională a tranșat juridic disputa. Istoria așa-zisei „limbi moldovenești” duce, de fapt, spre politica lingvistică a Imperiului Rus și, mai ales, spre proiectul identitar construit de autoritățile sovietice în stânga Nistrului.

De la Voronin și Dodon la Furtună și influencerii de pe rețelele sociale

Promotorii „limbii moldovenești” s-au schimbat de-a lungul anilor, dar argumentele acestora au rămas în mare parte aceleași. Ei afirmă că existența unui stat moldovenesc presupune și existența unei limbi distincte, iar folosirea denumirii „limba română” ar reprezenta o amenințare la adresa identității moldovenești și/sau un proiect de „românizare” a R. Moldova.

Unul dintre cei mai cunoscuți promotori ai acestei teorii este istoricul Vasile Stati, care în 2003 a publicat „Dicționarul moldovenesc-românesc”. Lucrarea conține aproximativ 19 mii de cuvinte prezentate drept „moldovenești” și explicate în română, autorul încercând inclusiv în prefață să argumenteze existența a două limbi distincte. Publicarea dicționarului a provocat reacții dure în mediul academic. Lingviștii au arătat că o mare parte dintre cuvintele prezentate drept „moldovenești” sunt regionalisme, arhaisme sau forme populare care aparțin limbii române și se regăsesc inclusiv în graiurile moldovenești de pe teritoriul României. Fostul președinte pro-rus Igor Dodon, și el un promotor activ al teoriei pseudo-științifice despre „limba moldovenească”, în 2019 l-a decorat pe Vasile Stati cu „Ordinul Republicii”.

În politică, teza a fost promovată intens în perioada guvernării comuniste. În timpul președinției lui Vladimir Voronin, între 2001 și 2009, autoritățile au încercat inclusiv înlocuirea în învățământ a disciplinei „limba română” cu „limba moldovenească”.

Ulterior, Igor Dodon a transformat „moldovenismul” într-un element important al discursului său politic. Chiar și după modificarea legislației și a textului Constituției, fostul președinte a continuat să susțină că limba de stat ar trebui numită „moldovenească”. Într-un interviu acordat HotNews în 2025, Dodon declara că „statul Republica Moldova are limba sa de stat, limba moldovenească”, admițând în același timp că româna și ceea ce el numește moldovenească sunt „asemănătoare” și că vorbitorii se înțeleg între ei.

Printre politicienii care au susținut de-a lungul timpului moldovenismul se numără și deputatul Bogdan Țîrdea. Încă în 2016, într-un material electoral dedicat lui Igor Dodon, acesta enumera printre motivele pentru care candidatul socialist ar merita sprijinit lupta sa „pentru ortodoxie, limba moldovenească și istoria Moldovei”.

În ultimii ani, discursul a fost preluat cu insistență și de Victoria Furtună. Politiciana a promis chiar „restabilirea” limbii moldovenești. „Noi vom restabili înapoi istoria țării noastre, vom restabili limba moldovenească, transmisă prin laptele matern de către părinții noștri”, declara Furtună la prezentarea partidului său. Într-o altă intervenție, ea afirma că „populația din Moldova a vorbit întotdeauna în limba moldovenească” și propunea organizarea unui referendum privind denumirea limbii.

Teza nu mai circulă însă doar prin intermediul partidelor și politicienilor. În ultimii ani, ea a migrat masiv spre rețelele sociale, unde anumiți vloggeri promovează ideea existenței „limbii moldovenești” ca distinctă de cea română, pe care o prezintă ca pe o impunere străină.

În același timp, înalți oficiali din Federația Rusă afirmă periodic că limba vorbită în R. Moldova este „moldovenească” și că actuala guvernare i-a lipsit pe cetățeni de propria limbă, impunând „ilegal” o altă limbă și încercând astfel să distrugă identitatea „moldovenească”. Un exemplu în acest sens este reprezentanta Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.

1989–2024: cum a fost tranșată denumirea limbii

La 31 august 1989, Sovietul Suprem al RSS Moldovenești a adoptat legislația privind funcționarea limbilor și revenirea la grafia latină. Această lege sovietică recunoștea „identitatea lingvistică moldo-română realmente existentă”.

Doi ani mai târziu, la 27 august 1991, Parlamentul R. Moldova a adoptat Declarația de Independență. Documentul fondator al noului stat folosește explicit denumirea „limba română”.

În 1994 însă, odată cu adoptarea noii Constituții, majoritatea parlamentară agraro-socialistă de atunci a introdus în articolul 13 formula: „Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine”. Apărea astfel o contradicție între Constituție și actul prin care Republica Moldova fusese proclamată stat independent.

În septembrie 1994, Prezidiul Academiei de Științe a adoptat o opinie oficială potrivit căreia denumirea corectă a limbii de stat este „limba română” și a recomandat modificarea articolului 13 din Constituție. În 1996, Adunarea Generală a Academiei de Științe reconfirmă că limba de stat a R. Moldova este limba română.

Disputa a rămas deschisă juridic până în 2013. La 5 decembrie 2013, Curtea Constituțională a stabilit că Declarația de Independență face corp comun cu Constituția și reprezintă „textul constituțional primar”. Dacă între cele două documente apar divergențe, prevalează Declarația de Independență. În consecință, Curtea a stabilit că prevederea referitoare la limba română prevalează asupra formulei „limba moldovenească” din articolul 13 al Constituției în versiunea votată de agrarieni și socialiști în 1994.

În 2017, Curtea Constituțională a avizat pozitiv o inițiativă de modificare a articolului 13 pentru înlocuirea expresă a sintagmei „limba moldovenească” cu „limba română”, însă proiectul nu a întrunit voturile necesare în Parlament.

Schimbarea legislativă a venit în martie 2023. Parlamentul a adoptat Legea nr. 52, prin care sintagmele „limba moldovenească”, „limba de stat”, „limba oficială” și alte formule folosite pentru desemnarea limbii de stat au fost înlocuite în actele normative cu „limba română”.

Socialiștii și comuniștii au contestat legea la Curtea Constituțională. Pe 11 martie 2024, Curtea a confirmat formularea constituțională: „Limba de stat a Republicii Moldova este limba română, funcționând pe baza grafiei latine”. Hotărârea este definitivă.

Astfel, la nivel juridic, în prezent nu mai există două denumiri concurente pentru limba de stat a R. Moldova.

Academia de Științe: „Denumirea corectă este limba română”

Poziția comunității științifice din R. Moldova precede cu aproape trei decenii modificarea legislativă din 2023. După ce Constituția din 1994 a introdus formula „limba moldovenească”, parlamentul a solicitat Academiei de Științe să se pronunțe asupra istoriei și utilizării acestui glotonim.

La 9 septembrie 1994, Prezidiul AȘM a aprobat în unanimitate opinia specialiștilor filologi. Verdictul a fost lipsit de echivoc: „Convingerea noastră este aceea că Articolul 13 din Constituţie trebuie să fie revăzut în conformitate cu adevărul ştiinţific, urmând a fi formulat în felul următor: «Limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română»”.

În februarie 1996, Adunarea Generală a Academiei a revenit asupra subiectului și a confirmat opinia filologilor: „denumirea corectă a limbii de stat (oficiale) a Republicii Moldova este limba română”.

Poziția nu s-a schimbat ulterior.

În dosarul examinat de Curtea Constituțională în 2013, Academia a transmis oficial că „limba de stat (oficială) a Republicii Moldova este limba română” și că sintagma „limba moldovenească, funcționând pe baza grafiei latine” poate fi echivalată semantic doar cu limba română.

În 2023, când în Parlament a ajuns proiectul privind înlocuirea sintagmei „limba moldovenească” în legislație, Academia a anunțat din nou că susține modificarea, calificând-o drept o recunoaștere a „adevărului științific”. „Poziția AȘM cu referire la limba română rămâne irevocabilă”, preciza Prezidiul Academiei.

Nicolae Enciu: proiectul „limbii moldovenești”, legat de politica de rusificare

Existența unei identități regionale moldovenești sau folosirea populară a expresiei „vorbesc moldovenește” nu constituie, din punct de vedere lingvistic, dovada existenței unei limbi distincte.

Doctorul habilitat în istorie Nicolae Enciu, cercetător științific principal la Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, amintește verdictul unuia dintre cei mai importanți lingviști originari din Basarabia, Eugeniu Coșeriu: promovarea unei limbi moldovenești diferite de română este, „din punct de vedere strict lingvistic, ori o greșeală naivă, ori o fraudă științifică”, din perspectivă istorică și practică – „o absurditate și o utopie”, iar din punct de vedere politic e „o anulare a identității etnice și culturale a unui popor și deci un act de genocid etnic și cultural”.

În plus, standardele internaționale nu tratează „moldoveneasca” drept o limbă separată. Codurile ISO atribuite anterior acesteia au fost retrase în 2008 și înlocuite cu cele ale limbii române, iar în sistemele internaționale de clasificare lingvistică ea nu figurează ca limbă distinctă.

În comentariul oferit pentru Stopfals.md, Nicolae Enciu plasează apariția problemei într-un context mult mai vechi decât disputele politice din R. Moldova independentă.

Potrivit istoricului, după anexarea în 1812 a părții estice a Principatului Moldovei, Imperiul Rus a urmărit să slăbească legăturile populației dintre Prut și Nistru cu spațiul românesc. Limba maternă, numită de administrația imperială „moldovenească”, a fost tolerată mai ales ca limbă orală, în timp ce rusa era impusă în administrație și școală, proces pe care Enciu îl leagă de politica de deznaționalizare și rusificare.

„O nouă etapă în efortul de creare a unei identități și a unei limbi literare «moldovenești», deosebite de identitatea românească și de limba română, a început la 12 octombrie 1924, ca urmare a creării RASS Moldovenești în stânga Nistrului”, explică istoricul.

Politica lingvistică sovietică nu a fost nici măcar consecventă. Nicolae Enciu arată că autoritățile au susținut inițial, între 1924 și 1931, cursul moldovenist, după care, între 1932 și 1937, au acceptat trecerea la grafia latină, pentru ca în 1938 să revină la grafia chirilică și la politica de separare lingvistică.

„Intenția de creare a limbii literare «moldovenești», deosebită de limba română, a fost exprimată public chiar înainte de adoptarea hotărârii oficiale de constituire a RASSM. La fel de adevărat este și faptul că și controversele privind orientarea politicii etnolingvistice și culturale au fost de durată, până către sfârșitul anilor ʼ30. Au fost o expresie a contradicțiilor din sânul partidului comunist bolșevic sovietic, care a autorizat, inițial (1924-1931), cursul moldovenist, pentru ca în 1932-1937 să accepte trecerea la grafia latină, iar în 1938 să revină la valorile rusești «tradiționale»: limba și grafia rusă”, notează istoricul.

După ocuparea Basarabiei în 1940 și, din nou, după 1944, aceste experimente au fost extinse asupra RSS Moldovenești. Consecințele nefaste ale acestora, constată Enciu, sunt resimțite inclusiv astăzi.

În opinia sa, contradicția dintre consensul științific și persistența moldovenismului este explicată în primul rând politic: o parte a populației continuă să accepte mesajele unor lideri de partid, în timp ce ignoră „dovezile nesfârșite ale savanților de notorietate europeană și internațională cu privire la unitatea limbii române pe ambele maluri ale Prutului”.

Liliana Rotaru: „Miza actuală nu mai este lingvistică”

Doctorul habilitat în istorie Liliana Rotaru, conferențiar universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova, subliniază că simpla existență în documentele istorice a sintagmei „limba moldovenească” nu demonstrează că aceasta ar fi fost considerată o limbă diferită de română. În Evul Mediu, termenul avea mai degrabă o semnificație regională, desemnând limba vorbită în Moldova, așa cum „moldovean” putea indica apartenența teritorial-politică la Țara Moldovei. Cărturari moldoveni precum Varlaam, Dosoftei, Miron Costin sau Nicolae Milescu Spătarul au lăsat, de altfel, mărturii despre unitatea de limbă a locuitorilor Moldovei cu cei din celelalte teritorii românești. „Faptul că Moldova exista înaintea statului modern România este incontestabil; dar limba română și comunitatea etnolingvistică românească nu au apărut odată cu întemeierea statului România în secolul al XIX-lea”, punctează istorica pentru Stopfals.md.

Potrivit Lilianei Rotaru, transformarea „limbii moldovenești” într-o limbă pretins distinctă a fost în esență un proiect politico-identitar, instituționalizat de regimul sovietic. Prin școală, presă, administrație și instituțiile culturale, generații întregi au fost educate în paradigma potrivit căreia „moldovean” trebuia să însemne altceva decât „român”, iar „limba moldovenească” – altceva decât româna.

Această moștenire explică, în opinia istoricei, și rezistența narațiunii în prezent, inclusiv preluarea ei de unii politicieni, influenceri și vloggeri. Deși consensul comunității științifice este că limba vorbită de populația românofonă din R. Moldova este româna, vechea teză propagandistică continuă să fie utilă forțelor care construiesc identitatea moldovenească în opoziție cu cea românească și mențin distanța culturală față de România. „Miza actuală nu mai este lingvistică, pentru că această problemă este tranșată științific. Miza este identitară, politică și geopolitică”, afirmă Liliana Rotaru. În acest mecanism, explică ea, influencerii și vloggerii au devenit noii „tehnicieni” ai difuzării acestei narațiuni false, adaptând vechile teze propagandistice la limbajul și publicul rețelelor sociale.

 

Mariana Colun

Stopfals.md

 

Urmărește-ne pe Facebook, Instagram, Telegram și TikTok.

 

Ai depistat un fals? Raportează-l pe semnale.stopfals.md/ro și noi îl vom dezminți!

#NuDezinformării #StopFals #API